Andrei Pavel a fost din nou jucătorul-cheie al României în întîlnirea cu Coreea de Sud, care ne-a adus iar în Grupa Mondială. Cînd joacă în Cupa Davis, parcă e cel mai bun din lume. Asudă, se enervează, mai tăvăleşte racheta prin zgură, se apostrofează, apoi renaşte, sclipeşte, străluceşte. Pune reverul în funcţiune, dă drumul maşinii de scurte, aleargă şi strigă cînd loveşte, aleargă în colţul celălalt şi reuşeşte un passing-shot care-l lasă pe adversar îngenuncheat, serveşte cu geamătul înecîndu-i-se în gît, e as sau retur afară, ciupeşte voleul de lîngă fileu, trimite dreapta în lung de linie, ştie tot şi, la un moment dat, totul se termină, strînge pleoapele în uralele publicului, se repede să fie îmbrăţişat, are 32 de ani şi şase ore de tenis în picioare, dar e învingător. Un erou. Andrei Pavel.
Altruism
România a mai trecut peste un baraj datorită lui şi e din nou în Grupa Mondială. În prima zi l-a bătut clar pe Jun, chiar dacă îl durea umărul. Duminică, în meciul de dublu programat dimineaţa, l-a încurajat, l-a sfătuit şi l-a sprijinit pe partenerul lui mult mai tînăr şi mai neexperimentat în Cupa Davis, Horia Tecău. “M-am gîndit să-l las pe el pe partea de rever, deşi şi mie îmi place să joc acolo. Să lucrez eu mai mult, să profităm de experienţa mea. El a început să servească mai bine, l-am ajutat mai eficient la fileu, a fost OK”, a spus Pavel.
“Bară-gol”
Apoi, al doilea meci, tot duminică, contra celui mai bun coreean, Lee. Începutul a fost greu. “Mîna nu-mi era liberă, chiar dacă ştiam cum trebuie să-l joc, nu puteam. Picioarele îmi erau obosite, eram greoi. Ce-am gîndit după primul set?”. Mimează o înjurătură. “Răspunsul e beep, beep, beep”. Brusc, totul a început să se lege. “Cînd am făcut primul break, în setul al doilea, la 3-4, am simţit că e posibil. O tot dădusem în bară, pînă am dat bară-gol şi a ieşit. În ultimul set, am vrut să nu las nici un game. Nu mai conta nici umărul, nici oboseala, nimic. Publicul era ca un vulcan, m-a ajutat foarte mult”. Cuvinte spuse la puţin timp după ce cîştigase din nou trei meciuri într-o întîlnire de Cupa Davis. Pentru că aşa e Pavel. Cînd joacă în Cupa Davis, parcă e cel mai bun din lume.
Măcar un an
Chestionat mereu în legătură cu momentul retragerii, Andrei a spus că va juca încă un an, cu siguranţă. “Tot ce îmi doresc e să fiu sănătos, să joc bine, să am un clasament care să-mi permită să intru direct pe tablou la turneele de Mare Şlem. Încă îmi place mult să joc, îmi place competiţia. Cînd n-o să-mi mai placă, mă voi retrage. E dificil şi pentru mine, stau foarte puţin cu familia. Copiii sînt deja măricei, cînd plec, îi las cu lacrimi în ochi. Toate astea vor cîntări foarte mult la un moment dat”, a explicat Pavel.
“Să nu fie tabere”
Pavel a mărturisit că-şi doreşte foarte mult ca România să ajungă să aibă cîţiva jucători în Top 100, poate chiar 10. “La antrenamente, m-a bătut Mergea, m-a bătut Crivoi. Toţi aveau ambiţia asta. Mie mi-ar plăcea să se bată între ei, dar ăsta e neajunsul în România, că nu există un loc unde jucătorii să se întîlnească şi să se pregătească împreună. Aş vrea să nu mai fie tot felul de tabere. Să fim şi noi ca spaniolii, ca suedezii sau ca argentinienii, care sînt tot timpul împreună şi uite unde au ajuns în clasamente!”.
Septembrie 2006.