CUPA DAVIS Eroul Pavel a luat pastile cu pumnul pentru a rezista fizic sase ore pe teren într-o singura zi. De obosit ce era, abia a gasit puterea sa se bucure.

Intentiona sa plece glont la turneul de la Palermo dupa ce a adus trei puncte contra Coreei de Sud, dar Andrei Pavel, rupt de oboseala, a parasit Bucurestiul abia azi dimineata. Va reveni în jur de 7 octombrie,  zi în care va fi nas la nunta lui Gabi Trifu.

Andrei, erai ametit dupa meci. Ti-ai mai revenit?
Sunt foarte obosit. Ma cam dor toate, dar a meritat, chiar foarte, foarte mult! Am jucat din inima! A fost superb! Am trait sentimente incredibile câstigând în aceeasi zi si dublul, si simplul. Am avut dureri si duminica, dar doctorul si maseurul au stat nedezlipiti de mine. Cu “pain-killers” (n.r. - medicamente împotriva durerilor), am trecut peste.

Ai 32 de ani. De unde ai gasit atâta energie?
Pentru mine, publicul a fost incredibil. Fara acesti suporteri minunati, n-as fi izbândit. Am mai primit sfaturi din tribuna si eu nu suport asta. Imi vine sa le spun: «Vino, ia racheta si joaca tu!». Dar au fost exceptii. De asa o atmosfera n-am mai avut parte la Bucuresti, poate doar în sala. Pe lânga suporteri, stiam cum sa-l joc pe Lee. A fost greu pâna am reusit sa-i fac break, apoi mi-am dat drumul la joc.

Tatal tau te-a luat imediat în brate. Ce ti-a transmis?
Au fost emotii deosebite. Nu mai aveam nevoie de cuvinte pentru a arata ce simtim. Tata a fost mereu cu inima alaturi de mine. Era si el foarte obosit. In special psihic.

Si... sarbatoarea de dupa?
A fost între noi, în familia echipei de Cupa Davis, la un restaurant în Herastrau. Nimic special, eram atât de obositi...

Ce crezi ca va ramâne în urma dupa ce te vei retrage?
Voi mai juca macar un an. Apoi, echipa va merge mai departe în Cupa Davis. Sper sa se întareasca acesti baieti foarte talentati, care înca nu sunt asa bine clasati. Sa progreseze la capitolul încredere pentru ca i-am vazut cum trag la antrenamente. Ma cam bat toti.

Septembrie 2006

 

    Andrei Pavel a fost din nou jucătorul-cheie al României în întîlnirea cu Coreea de Sud, care ne-a adus iar în Grupa Mondială. Cînd joacă în Cupa Davis, parcă e cel mai bun din lume. Asudă, se enervează, mai tăvăleşte racheta prin zgură, se apostrofează, apoi renaşte, sclipeşte, străluceşte. Pune reverul în funcţiune, dă drumul maşinii de scurte, aleargă şi strigă cînd loveşte, aleargă în colţul celălalt şi reuşeşte un passing-shot care-l lasă pe adversar îngenuncheat, serveşte cu geamătul înecîndu-i-se în gît, e as sau retur afară, ciupeşte voleul de lîngă fileu, trimite dreapta în lung de linie, ştie tot şi, la un moment dat, totul se termină, strînge pleoapele în uralele publicului, se repede să fie îmbrăţişat, are 32 de ani şi şase ore de tenis în picioare, dar e învingător. Un erou. Andrei Pavel.

Altruism
    România a mai trecut peste un baraj datorită lui şi e din nou în Grupa Mondială. În prima zi l-a bătut clar pe Jun, chiar dacă îl durea umărul. Duminică, în meciul de dublu programat dimineaţa, l-a încurajat, l-a sfătuit şi l-a sprijinit pe partenerul lui mult mai tînăr şi mai neexperimentat în Cupa Davis, Horia Tecău. “M-am gîndit să-l las pe el pe partea de rever, deşi şi mie îmi place să joc acolo. Să lucrez eu mai mult, să profităm de experienţa mea. El a început să servească mai bine, l-am ajutat mai eficient la fileu, a fost OK”, a spus Pavel.

“Bară-gol”
    Apoi, al doilea meci, tot duminică, contra celui mai bun coreean, Lee. Începutul a fost greu. “Mîna nu-mi era liberă, chiar dacă ştiam cum trebuie să-l joc, nu puteam. Picioarele îmi erau obosite, eram greoi. Ce-am gîndit după primul set?”. Mimează o înjurătură. “Răspunsul e beep, beep, beep”. Brusc, totul a început să se lege. “Cînd am făcut primul break, în setul al doilea, la 3-4, am simţit că e posibil. O tot dădusem în bară, pînă am dat bară-gol şi a ieşit. În ultimul set, am vrut să nu las nici un game. Nu mai conta nici umărul, nici oboseala, nimic. Publicul era ca un vulcan, m-a ajutat foarte mult”. Cuvinte spuse la puţin timp după ce cîştigase din nou trei meciuri într-o întîlnire de Cupa Davis. Pentru că aşa e Pavel. Cînd joacă în Cupa Davis, parcă e cel mai bun din lume.

Măcar un an
    Chestionat mereu în legătură cu momentul retragerii, Andrei a spus că va juca încă un an, cu siguranţă. “Tot ce îmi doresc e să fiu sănătos, să joc bine, să am un clasament care să-mi permită să intru direct pe tablou la turneele de Mare Şlem. Încă îmi place mult să joc, îmi place competiţia. Cînd n-o să-mi mai placă, mă voi retrage. E dificil şi pentru mine, stau foarte puţin cu familia. Copiii sînt deja măricei, cînd plec, îi las cu lacrimi în ochi. Toate astea vor cîntări foarte mult la un moment dat”, a explicat Pavel.

“Să nu fie tabere”
    Pavel a mărturisit că-şi doreşte foarte mult ca România să ajungă să aibă cîţiva jucători în Top 100, poate chiar 10. “La antrenamente, m-a bătut Mergea, m-a bătut Crivoi. Toţi aveau ambiţia asta. Mie mi-ar plăcea să se bată între ei, dar ăsta e neajunsul în România, că nu există un loc unde jucătorii să se întîlnească şi să se pregătească împreună. Aş vrea să nu mai fie tot felul de tabere. Să fim şi noi ca spaniolii, ca suedezii sau ca argentinienii, care sînt tot timpul împreună şi uite unde au ajuns în clasamente!”.

Septembrie 2006.